Zoroastru, după cum se spune, şi-a scris cărţile pe 12000 de piei de bou. Deci se presupune că sângeroasa meserie de măcelar a fost în conexiune directă cu cea a scrierii (cărţilor şi altele). Nici o pagubă azi, veţi spune, căci măiestria de a scrie pe piei de bou a ieşit demult din modă. Azi e la modă calculatorul. De s-ar mai scrie şi azi pe piei de bou multe asociaţii de protecţia animalelor ar sări în sus dar ar speria şi mai mulţi scriitori care ar renunţa la scris nu atât datorită costului cât a talentului de a scrie. Talent în ambele sensuri. Mai ales că întrebuinţarea şi mânuirea penei-tocului-stiloului s-a pierdut demult. Iar talent de a scrie (ori în proză ori în versuri) nu se mai cere. Important e ca ceea ce scrii să fie pe gustul publicului,adică circ; pâinea şi-o asigură singur.
Şi totuşi n-ar strica, azi, să se mai scrie, aşa,de amorul artei, pe câte o piele de bou. Biped!
Exemplu
Un poet,convins că e “adulat şi adorat” (cu inconştienţa contradicţiei termenilor, deşi doarme cu capul pe DEX) la editor.
Editorul:
-D-le Trubadurescu, regret, dar nu pot să editez poeziile dumitale.
-De ce?
-Le-am citit şi m-au lăsat rece!
-Vai! Şi pe mine m-au trecut toate năduşelile până le-am compus.
------------
În proză exemplele sunt şi mai numeroase…
