“Pentru a deveni crestin adevarat, sa accepti trei paradoxuri:
sa crezi ceea ce nu este de crezut,
sa speri ceea ce nu este de sperat
si sa iubesti ceea ce nu este de iubit”
( Petre Tutea)
CREDINTA FIRAVA
FIRAVA CREDINTA
Padurea-mi se frange icnind sub topor.
Plang visele mele, - amintirile dor.
Ridic iar privirea spre Domnul Iisus
Credinta-i firava, nu-s lacrimi de-ajuns.
Ma uit in oglinda pacatului greu:
Nu-I cin’ sa tresara la strigatul meu.
Da-mi, Doamne, un licar din focul ceresc
S-aprind iar iubirea, sperante sa cresc!
2007