A uita ... a invata ... a accepta .....
Am uitat că o privire caldă poate să topească aisbergul din inima oricarui om;
Am uitat că un zâmbet te poate trimite în rai;
Am uitat că a spune „ te iubesc „ poate să vindece orice suferinţă;
Am uitat că a privi cerul ** stele te poate înfiora de plăcere;
Am uitat că a merge unul lângă celălalt poate crea echilibru;
Am uitat a întinde mâna, pentru a ridica pe cel căzut;
Am uitat că durerea poate fi acceptabilă, dacă este împărtăşită;
Am uitat că picioarele ne sunt aripi, când sufletul le poartă;
Am uitat că visele se pot transpune în realitate;
Am uitat că astăzi înseamnă să trăieşti clipa;
Am uitat că trecutul trebuie lăsat să doarmă;
Am uitat că soarele răsare, pentru a ne lumina sufletul;
Am uitat că marea se află acolo, pentru noi;
Am uitat că muntele ne este un prieten vechi şi drag;
Am uitat că: „Dumnezeu nu este departe de fiecare dintre noi.În EL avem viaţă, ne mişcăm şi suntem!”
Am învăţat să ne plecăm umerii, pentru că aşa viaţa ne pare mai uşoară;
Am învăţat să privim într-o parte, pentru a ne masca gândurile;
Am învăţat să spunem „ nu pot „, pentru că am trasat singuri limite;
Am învăţat că renunţarea la noi înşine este cea mai uşoară!
Am acceptat ca viaţa să ne curgă în loc să o curgem noi pe ea;
Am acceptat să plângem în loc să luptăm;
Am acceptat umilinţa în locul victoriei!
Aşa nu se mai poate!
Viaţa trebuie trăită;
Iubirea trebuie împlinită;
Rănile trebuiesc vindecate!
Trebuie să învăţăm că suntem născuţi din iubire, să iubim şi să murim ** speranţa că vom dăinui în inima celor prin care paşii vieţii ne-au purtat!
Viaţa înseamnă, drumul dintre naştere şi moarte!
Important este să lasam zâmbete ,căldură şi iubire pe acest drum!